← întors (toate sensurile)

Definiția cuvântului „întors”

întors — verb

  1. (v.refl. tranz.) a se înapoia sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni sau a face să revină.
  2. (v.tranz.) (despre o stare afectivă sau maladivă) a-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat).
  3. (v.refl.) a se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială.
  4. (pop.) a-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească.
  5. (v.tranz.) a retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra...
  6. (pop.) a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface.
  7. (v.tranz.) (înv.) a traduce un text dintr-o limbă în alta; (p.ext.) a interpreta.
  8. (v.tranz.) a învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta).
  9. (v.tranz.) (spec.) a învârti, a răsuci resortul unui mecanism.
  10. (v.tranz.) (pop.) a jugăni (un animal).
  11. (v.tranz. și refl.) a (-și) mișca, a (-și) orienta corpul sau o parte a corpului, (p.ext.) privirea în altă direcție decât cea inițială.
  12. (v.tranz.) a schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească.
  13. (v.tranz.) a da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi.
  14. (v.tranz.) a pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față.
  15. (v.tranz.) a învârti paiele, lanul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra.
  16. (v.tranz.) a ara din nou un ogor.
  17. (v.tranz.) a da îndărăt, a restitui.
  18. (v.tranz.) (fig.) a răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea.
  19. (v.tranz.) (determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) a răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență).
  20. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru întoarce.
  21. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru întoarce.

întors — substantiv

  1. înapoiere, revenire (la punctul de plecare).
  2. răsturnare.
  3. arătură (de toamnă).

întors — adjectiv

  1. revenit la locul de plecare.
  2. (despre obiecte) răsucit, încovoiat, strâmb.
  3. (pop.) jugănit, castrat.
  4. (fig.) (rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) sucit, ciudat.
  5. (fig.) (rar, despre cuvinte sau despre vorbire) meșteșugit.

întors — verb

  1. forma de participiu trecut pentru întoarce.