Definiția cuvântului „îneca”

îneca — verb

(v.refl. și tranz.) a muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid).
(v.refl.) (despre nave) a se scufunda.
(fig.) a se cufunda, a se afunda.
(v.tranz.) (despre ape) a inunda un loc, o arătură etc.
(fig.) a copleși, a înăbuși.
(v.refl. și tranz.) a (se) sufoca, a (se) înăbuși.
(v.tranz.) (despre plâns, lacrimi) a podidi (împiedicând respirația).
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îneca.