← înec (toate sensurile)

Definiția cuvântului „înec”

înec — verb

  1. (v.refl. și tranz.) a muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid).
  2. (v.refl.) (despre nave) a se scufunda.
  3. (fig.) a se cufunda, a se afunda.
  4. (v.tranz.) (despre ape) a inunda un loc, o arătură etc.
  5. (fig.) a copleși, a înăbuși.
  6. (v.refl. și tranz.) a (se) sufoca, a (se) înăbuși.
  7. (v.tranz.) (despre plâns, lacrimi) a podidi (împiedicând respirația).
  8. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îneca.

înec — substantiv

  1. moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune.
  2. revărsare mare de ape; inundare, inundație; puhoi.

înec — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru îneca.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru îneca.