← împuțeam (toate sensurile)

Definiția cuvântului „împuțeam”

împuțeam — verb

  1. (v.refl.) a căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție.
  2. (v.tranz.) a umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție).
  3. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru împuți.
  4. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru împuți.
  5. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împuți.

împuțeam — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru împuți.
  2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru împuți.