Definiția cuvântului „împlinit”

împlinit — verb

(v.tranz.) a atinge vârsta de...
(v.refl.) (despre timp sau măsuri de timp) a ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira.
(v.refl.) (rar; despre noțiuni de cantitate) a ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară.
(v.tranz.) a face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa.
(v.refl.) (despre ființe) a se dezvolta; a se îngrășa.
(v.refl.) (fig.) a se desăvârși.
(v.tranz. și refl.) a aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini.
(v.tranz.) a achita, a plăti.
(v.tranz.) (înv. și reg.) a obliga pe un datornic să plătească banii datorați.