Definiția cuvântului „zăcea”

zăcea — verb

1. (v.intranz.) a sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc.
2. a fi doborât.
3. a sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli.
4. a fi mort, culcat, îngropat (în mormânt).
5. (despre sentimente, calități, defecte etc.) a sta ascuns, a fi în stare latentă.
6. a sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire.
7. a fi așezat, situat undeva, a se afla.