Definiția cuvântului „zăcătoare”

zăcătoare — substantiv

1. vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă.
2. vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze.
3. vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit.
4. vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana.
5. piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea.
6. loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură.