← vuit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „vuit”

vuit — verb

  1. (v.intranz.) a produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui.
  2. (v.intranz.) (spec.) (despre tunet) a bubui.
  3. (v.intranz.) (spec.) (despre foc sau despre obiecte care ard) a dudui; a țiui.
  4. (v.intranz.) (spec.) (despre sunete, instrumente muzicale etc.) a vibra puternic, a suna, a răsuna.
  5. (v.intranz.) (spec.) (despre obiecte lovite care vibrează) a trosni, a pârâi, a hurui.
  6. (v.intranz.) (despre oameni) a face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta.
  7. (v.intranz.) a se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna.

vuit — substantiv

  1. vuire; (spec.) suflare a vântului, vânt.