(metro.) vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; (p.ext.) furtună.
(spec.) trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare.
(fig.) tulburare, învălmășeală; gălăgie.
(hidr.) vârtej de apă; vâltoare, bulboană.
(bot.) (Convolvulus arvensis) plantă erbacee cu tulpina subțire, târâtoare sau agățătoare, cu flori albe sau roz, având corola în formă de pâlnie; rochița-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, adormițele.
volbură — verb
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru volbura.
forma de persoana a III-a plural la prezent pentru volbura.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru volbura.