Definiția cuvântului „voință”

voință — substantiv

1. funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor.
2. trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel.
3. ceea ce hotărăște cineva.
4. învoire, consimțământ, permisiune.
5. intenție, scop, țel, țintă.
6. dorință, poftă, chef.