(muz.) instrument muzical cu coarde, asemănător cu vioara, față de aceasta este mai mare și are sunete mai grave, fiind acordat cu o cvintă mai jos.
(bot.) (Viola odorata și Viola alpina) plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate câte una pe o codiță.
violă — verb
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru viola.
violă — verb
(v.tranz.) (legi, angajamente, dispoziții) a nesocoti, comițând o abatere; a încălca.
(obiecte bine închise) a deschide cu forța; a forța.
(lucruri sau ființe considerate sacre) a supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana.
(persoane de sex feminin) a supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori.