Definiția cuvântului „vâna”

vâna — verb

(v.tranz.) a pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice.
a pescui (mai ales pești mari).
(fig.) a urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui.
(fig.) (adesea peior.) a urmări cu aviditate, cu stăruință.
(fam.) a pune mâna pe...; a face rost.

vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă.
dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid.

(anat.) vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele de la organe și țesuturi la inimă; (p.gener.) (fam.) orice vas sangvin; venă.
(pop.) fibră musculară; tendon, zgârci; mușchi.
(pop.) parte a piciorului cuprinsă între genunchi și gleznă; gambă.
(min.) pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului; filon.
(hidr.) pânză subterană de apă.
(spec.) șuviță, coloană de lichid; (p.ext.) dâră.
(bot.) nervură.
(bot.) fiecare dintre ramificațiile rădăcinii unui copac.