Definiția cuvântului „vătaf”

vătaf — substantiv

1. (în evul mediu, în țara românească și moldova) supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt.
2. conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei.
3. (p.gener.) persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef.
4. (spec.) conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari.
5. (spec.) căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți.