Definiția cuvântului „urmărit”

urmărit — verb

(v.tranz.) a merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde).
(v.tranz.) a ține pe cineva sub observație; a supraveghea.
(v.tranz.) a face demersuri judiciare împotriva cuiva.
(v.tranz.) a se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare.
(v.tranz.) a însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul.
(v.tranz.) a privi ceva în mișcare, în desfășurare.
(v.tranz.) (fig.) a obseda, a chinui, a tortura.
(v.tranz.) a studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic).
(v.tranz.) a asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc.
(v.tranz.) a avea drept scop, a tinde la...

persoană care este căutată de organele judiciare, polițienești etc. (pentru o infracțiune comisă).