(v.intranz.) (despre oameni și animale) a scoate urlete specifice.
(v.intranz. și tranz.) (p.anal.) (despre oameni) a vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și neplăcut pentru auz).
(v.intranz.) (fig.) (despre o colectivitate umană) a clocoti, a fremăta, a se agita.
(v.intranz.) (despre vânt, viscol, ape etc.: la pers. 3) a produce zgomote specifice, puternice; a vâjâi, a vui.