Definiția cuvântului „umbla”

umbla — verb

(v.intranz.) a se deplasa dintr-un loc în altul; a merge, a circula.
(v.intranz.) a străbate (ca drumeț) un loc; a merge din loc în loc, a colinda, a cutreiera; a hoinări, a vagabonda.
(v.intranz.) (rar) a se plimba.
(v.intranz.) (pop.; despre nori) a se mișca, a se deplasa.
(v.intranz.) (pop.) a merge, a se duce undeva regulat; a frecventa.
(v.intranz.) a se ocupa, a se îndeletnici cu..., a lucra la...
(v.intranz.) a se purta (îmbrăcat sau încălțat) într-un anumit fel.
(v.intranz.) (pop.; despre unelte, aparate, mecanisme etc.) a se afla în funcțiune; a funcționa.
(v.intranz.) (despre gură, ochi etc.) a se mișca continuu.
(v.intranz.) (pop.) a trece (din mână în mână), a ajunge (de la unul la altul).
(v.intranz.) (despre bani) a fi în circulație, a avea valoare, curs.
(v.intranz.) a căuta, a scotoci, a cotrobăi (pentru a găsi ceva).
(v.intranz.) a lua în mână; a pune mâna pe ceva, a atinge.
(v.intranz.) (pop.) a lucra cu..., a se servi de...; a mânui.
(v.intranz.) (fig.) a se folosi de..., a face uz de...
(v.intranz.) (fig.) a căuta, a se strădui să obțină ceva; a se sili, a încerca să...
(v.intranz.) a intenționa, a fi gata să...