Definiția cuvântului „tărtăcuță”

tărtăcuță — substantiv

1. (bot.) (Coccinia indica) plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile.
2. (p.restr.) fructul acestei plante.
3. (fig.) (glumeț) cap.
4. (fig.) ființă mică, bondoacă.