Definiția cuvântului „tărbăceai”
tărbăceai — verb
- (v.tranz.) (fam.) a bate tare pe cineva, a snopi în bătaie.
- (v.tranz.) (fig.) a ocărî; a-și bate joc de cineva.
- (v.tranz.) (reg.) a frământa noroiul în timpul mersului.
- (v.refl.) a se murdări (cu noroi).
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tărbăci.
tărbăceai — verb
- forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru tărbăci.