Definiția cuvântului „tăbăceau”
tăbăceau — verb
- (v.tranz.) a prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi.
- (v.tranz.) (fig.) (glumeț) a snopi în bătăi.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tăbăci.
tăbăceau — verb
- forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru tăbăci.