Definiția cuvântului „tăbârci”
tăbârci — verb
- (v.tranz.) (reg.) a purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu.
- (v.refl.) a se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca).
- (v.refl.) a umbla greu (din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî.
tăbârci — substantiv
- (reg.) par cu care se ridică greutăți; drug.
- sarcină, greutate.