Definiția cuvântului „tânguit”
tânguit — verb
- (v.refl.) a vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se.
- (v.refl.) (fig.) a scoate sunete jalnice, plângătoare.
- (v.tranz.) a jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva.
- (v.refl.) (înv.) a se plânge de cineva; a reclama.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tângui.
tânguit — substantiv
- tânguire.
tânguit — verb
- forma de participiu trecut pentru tângui.