← tânguim (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tânguim”

tânguim — verb

  1. (v.refl.) a vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se.
  2. (v.refl.) (fig.) a scoate sunete jalnice, plângătoare.
  3. (v.tranz.) a jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva.
  4. (v.refl.) (înv.) a se plânge de cineva; a reclama.
  5. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tângui.

tânguim — verb

  1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru tângui.
  2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru tângui.