Definiția cuvântului „tângui”

tângui — verb

1. (v.refl.) a vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se.
2. (v.refl.) (fig.) a scoate sunete jalnice, plângătoare.
3. (v.tranz.) a jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva.
4. (v.refl.) (înv.) a se plânge de cineva; a reclama.
5. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tângui.