Definiția cuvântului „tunică”

tunică — substantiv

1. haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă.
2. (p.ext.) haină asemănătoare cu tunica, purtată de femei.
3. (ist.) îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ.
4. (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului.
5. (zool.)membrană care acoperă corpul unor animale marine.
6. (bot.) înveliș cărnos al unui bulb.