← tun (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tun”

tun — verb

  1. (v.intranz. impers.) a se produce un tunet; a se auzi tunetul.
  2. (v.tranz. impers.) (reg.; în imprecații) a lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni.
  3. (v.intranz.) (la pers. 3) a vui, a bubui.
  4. (despre glas, cuvinte) a răsuna puternic
  5. (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga.
  6. (v.intranz.) (înv.) a trage cu tunul sau cu alte arme de foc.

tun — substantiv

  1. armă de artilerie care aruncă proiectile la distanță mare; (p.gener.) nume dat tuturor armelor de artilerie.
  2. (pus pe lângă un verb, îi intensifică acțiunea; pe lângă un adjectiv, îi dă valoare de superlativ; adverbial)
  3. (înv. și pop.) tunet.