Definiția cuvântului „tufă”

tufă — substantiv

1. (bot.) arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori, de lăstari sau de plante erbacee cu rădăcină comună.
2. (fig.) păr mult și des.
3. rarramură, creangă înverzită.
4. (reg.) bâtă, ciomag.