Definiția cuvântului „tubă”
tubă — substantiv
- instrument muzical alcătuit dintr-un tub de alamă răsucit de mai multe ori, terminat la un capăt cu un pavilion larg și având un mecanism de pistoane. Emite sunetele cele mai grave și este folosit mai ales în fanfare.
tubă — verb
- (v.tranz.) a consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei.