mișcare involuntară, rapidă a corpului sau a unei părți a corpului, provocată de frig, de frică, de o boală etc., tremurătură, tremurat, tremurici.
mișcare, clătinare, zguduitură ușoară și repetată a unei plante, a unui lucru.
vibrație a glasului, provocată de o emoție (puternică); vibrație a sunetelor executate cu un instrument muzical.
tremur — verb
(v.intranz.) (despre ființe și despre părți ale corpului lor) a face mișcări involuntare, rapide și repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc.
(v.intranz.) (despre plante și despre părți ale lor; rar, despre lucruri) a face o mișcare (oscilatorie) ușoară și repetată; a oscila, a se clătina.
(v.intranz.) (despre lumini și umbre) a se produce rapid și intermitent (prin alternare).
(v.intranz.) (despre ape) a se mișca în unduiri ușoare; a se încreți.
(v.intranz.) (despre pământ) a se zgudui, a se cutremura.
(v.intranz.) (despre sunete, melodii) a vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emoției).
(v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a fi cuprins de o emoție puternică.
(v.intranz.) a se înfiora de spaimă; a se cutremura.