Definiția cuvântului „topliță”

topliță — substantiv

1. (reg.) izvor, pârâiaș cu apă caldă; ochi de apă care nu îngheață iarna.
2. braț izolat, mort al unui râu; apă stătătoare, băltoacă.
3. loc special amenajat într-o topliță pentru puieții de salmonide din incubatoare, în vederea acomodării înainte de trecerea lor în apele curgătoare.