Definiția cuvântului „topitură”

topitură — substantiv

1. substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide.
2. (spec.) metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare.
3. (reg.) slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată.