← topit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „topit”

topit — verb

  1. (v.refl. și tranz.) a trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia.
  2. (v.refl.) a-și pierde consistența, a se muia (sub efectul căldurii).
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) (despre oameni) a (se) înduioșa, a (se) îmblânzi.
  4. (v.tranz. și refl.) (fam.) a (se) dizolva (în apă sau în alt lichid).
  5. (v.refl.) (fig.) a se contopi, a fuziona.
  6. (v.refl.) (despre lumânări; p. ext. despre obiecte supuse acțiunii focului) a se consuma prin ardere; a se mistui.
  7. (fig.) (despre oameni) a slăbi, a se usca, a se vlăgui.
  8. (fig.) (fam.; despre oameni) a se face nevăzut, a dispărea, a pleca.
  9. (fig.) a se sfârși, a se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva).
  10. (v.tranz.) a supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menținerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile.
  11. (v.refl.) (fig.) a se șterge, a se estompa; a se risipi.
  12. (v.tranz.) (fig.) a distruge, a nimici, a desființa.
  13. a consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc.

topit — substantiv

  1. faptul de a (se) topi.

topit — adjectiv

  1. (despre corpuri solide) devenit lichid sau moale sub efectul căldurii.
  2. (despre plante textile) care s-a descompus prin menținerea în apă în scopul separării fibrelor textile.
  3. (fig.) slăbit, tras, consumat; istovit, vlăguit, obosit.
  4. (fig.) măcinat, descompus, dezagregat.
  5. (fam.) distrus, pierdut.