Definiția cuvântului „toi”
toi — substantiv
- (la sg.) punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare.
- (pop.) partea principală, miezul unui lucru.
- învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă.
- (înv.) ceată, stol, cârd, grup.
toi — substantiv
- (ornit.; reg.) țiclete.
- păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu.
- conținutul unui asemenea păhărel.