(v.tranz. și refl.) a face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc.
(v.tranz.) (fig.) a uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva.
(v.tranz.) a ascuți un obiect la tocilă.
(v.tranz.) (fig.) a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru toci.
tocit — adjectiv
(despre obiecte tăioase sau ascuțite) care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat.