Definiția cuvântului „toartă”

toartă — substantiv

1. parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna.
2. verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect.
3. urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge).
4. dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel.