timpuri (toate sensurile)

Definiția cuvântului „timpuri”

timpurisubstantiv

  1. (fiz.) mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor.
  2. durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.
  3. (înv.) anotimp.
  4. perioadă determinată istoric; epocă.
  5. (la pl.) împrejurări.
  6. (met.) stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici.
  7. (gram.) categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri.
  8. (gram.) fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului.
  9. (tehn.) fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc.
  10. (tehn.) fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia.
  11. (muz.) fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie.

timpurisubstantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru timp.