Definiția cuvântului „tihneau”
tihneau — verb
- (v.intranz.) a se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tihni.
tihneau — verb
- forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru tihni.