← terasa (toate sensurile)

Definiția cuvântului „terasa”

terasa — verb

  1. a înzestra cu terase.

terasa — substantiv

  1. construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement).
  2. suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini.
  3. porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori.
  4. formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare.
  5. formă alternativă pentru teraz.