temei (toate sensurile)

Definiția cuvântului „temei”

temeisubstantiv

  1. idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică.
  2. motiv melodic dintr-o piesă muzicală.
  3. exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite.
  4. (lingv.) grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt.

temeisubstantiv

  1. lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază.
  2. motiv, pricină, cauză; prilej.
  3. (pop.) toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp).
  4. (înv.) grosul unei armate.