lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază.
motiv, pricină, cauză; prilej.
(pop.) toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp).
(înv.) grosul unei armate.
temei — substantiv
idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică.
motiv melodic dintr-o piesă muzicală.
exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite.
(lingv.) grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt.