Definiția cuvântului „temeau”
temeau — verb
- (v.refl.) a simți teamă, a fi cuprins de frică.
- a fi îngrijorat, a-și face griji.
- (v.tranz.) (pop.) a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru teme.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru teme.
temeau — verb
- forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru teme.