← temeam (toate sensurile)

Definiția cuvântului „temeam”

temeam — verb

  1. (v.refl.) a simți teamă, a fi cuprins de frică.
  2. a fi îngrijorat, a-și face griji.
  3. (v.tranz.) (pop.) a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru teme.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru teme.

temeam — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru teme.
  2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru teme.