Definiția cuvântului „teacă”

teacă — substantiv

1. înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare.
2. parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul.
3. rarpulpar.
4. păstaie.