← tapă (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tapă”

tapă — substantiv

  1. scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele.
  2. tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal.

tapă — verb

  1. (v.tranz.) (fam.) a obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată.