tanc (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tanc”

tancsubstantiv

  1. mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate.
  2. rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor.
  3. vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă.
  4. (fot.) cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice.

tancinterjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic.

tancsubstantiv

  1. (reg.) bețisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan.
  2. (reg.) vârf ascuțit și înalt de stâncă.

tancsubstantiv

  1. (fam.; uneori depr.) copilaș, băiețaș.