← tanc (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tanc”

tanc — substantiv

  1. mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate.
  2. rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor.
  3. vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă.
  4. (fot.) cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice.

tanc — substantiv

  1. (reg.) bețisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan.
  2. (reg.) vârf ascuțit și înalt de stâncă.

tanc — substantiv

  1. (fam.; uneori depr.) copilaș, băiețaș.

tanc — interjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic.