Definiția cuvântului „taică”
taică — substantiv
- (pop.) tată.
- (la vocativ) termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc.
- (determinat prin „părinte” sau „popă”) nume (de adresare) dat preotului.
taică — substantiv
- (reg.) țață.