← tac (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tac”

tac — substantiv

  1. baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu.

tac — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru tăcea.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru tăcea.
  3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru tăcea.

tac — interjecție

  1. cuvânt care imită un țăcănit sau zgomotul produs la tăierea unui material (cu foarfecele).

tac — interjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care imită zgomotul produs prin lovirea unui obiect (de lemn).

tac — verb

  1. (v.intranz.) a nu vorbi nimic, a se abține să vorbească.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre elementele naturii și despre lucruri personificate) a sta în nemișcare, a nu se face auzit.
  3. (v.intranz.) a înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuți.
  4. (v.intranz.) a nu răspunde, a nu riposta.
  5. (v.intranz.) a tăinui, a ascunde; a fi discret.
  6. (v.intranz.) a nu-și exprima fățiș părerea.
  7. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tăcea.