Definiția cuvântului „tabără”

tabără — substantiv

1. loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie.
2. popas; etapă.
3. așezare vremelnică în corturi.
4. așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor.
5. (sport) cantonament.
6. grup de care în mers sau în popas; convoi, caravană.
7. (înv.) oaste; (p.ext.) mulțime, gloată.
8. grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză.