tău (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tău”

tăusubstantiv

  1. apă stătătoare puțin adâncă; baltă.
  2. lac (glaciar); iezer.
  3. (înv.) prăpastie, abis.

tăupronume

  1. (pron.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) înlocuiește numele obiectului posedat și numele celui căruia i se adresează vorbitorul.
  2. (pron.pos.) (la pl.) preocupările, deprinderile, opiniile etc. persoanei căreia i se adresează vorbitorul.
  3. (pron.pos.) (pop.; la m. sau f.) soțul sau soția persoanei căreia i se adresează vorbitorul.
  4. (pron.pos.) (la m. pl.) familia de care ține persoana căreia i se adresează vorbitorul; rudele, prietenii, partizanii ei.
  5. (pron.pos.) (la m. sau f. sg.) lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei căreia i se adresează vorbitorul.

tăuadjectiv

  1. (adj.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când stă înaintea substantivului nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt). care este al celui căruia i se adresează vorbitorul, indicând posesiunea (casa ta), apartenența (țara ta), dependența în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor față de persoana căreia i se adresează vorbitorul (frații tăi).
  2. (adj.pos.) (cu valoare subiectivă)
  3. (adj.pos.) (cu valoare obiectivă)
  4. (adj.pos.) (precedat de cuvinte cu valoare prepozițională)