← tărbăcit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tărbăcit”

tărbăcit — verb

  1. (v.tranz.) (fam.) a bate tare pe cineva, a snopi în bătaie.
  2. (v.tranz.) (fig.) a ocărî; a-și bate joc de cineva.
  3. (v.tranz.) (reg.) a frământa noroiul în timpul mersului.
  4. (v.refl.) a se murdări (cu noroi).
  5. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tărbăci.

tărbăcit — adjectiv

  1. (fam.) snopit în bătaie.
  2. (fig.) ocărât, batjocorit.

tărbăcit — verb

  1. forma de participiu trecut pentru tărbăci.