← tărbăceam (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tărbăceam”

tărbăceam — verb

  1. (v.tranz.) (fam.) a bate tare pe cineva, a snopi în bătaie.
  2. (v.tranz.) (fig.) a ocărî; a-și bate joc de cineva.
  3. (v.tranz.) (reg.) a frământa noroiul în timpul mersului.
  4. (v.refl.) a se murdări (cu noroi).
  5. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tărbăci.

tărbăceam — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru tărbăci.
  2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru tărbăci.