Definiția cuvântului „sâmbure”

sâmbure — substantiv

1. (bot.) parte din interiorul unor fructe, cu învelișul lemnos, care conține sămânța; p. restr. partea moale a seminței, care conține substanța germinativă.
2. (impr.) sămânță.
3. (fig.) parte centrală, fundamentală, esențială a unui lucru, a unei acțiuni; p. ext. germen.
4. (concr.) grup restrâns de oameni care acționează în mod organizat și care formează nucleul unei grupări mai mari.
5. (fig.) esență, idee esențială.
6. (fig.) părticică, fărâmă.